În fiecare an, în prima vineri după Paști, Biserica Ortodoxă prăznuiește Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului și legată de credința în ajutorul, ocrotirea și mijlocirea ei pentru oameni. În 2026, praznicul este sărbătorit vineri, 17 aprilie, iar în bisericile ortodoxe este oficiată, după Sfânta Liturghie, slujba de sfințire a apei, cunoscută drept Agheasma Mică.
Semnificația sărbătorii pornește de la o tradiție veche legată de un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Potrivit relatării păstrate în tradiția bizantină, viitorul împărat Leon I a întâlnit un orb însetat, iar, la îndemnul Maicii Domnului, a găsit un izvor cu apă. După ce orbului i-au fost spălați ochii cu acea apă, acesta și-ar fi recăpătat vederea. Ajuns ulterior împărat, Leon a ridicat pe acel loc o biserică închinată Maicii Domnului. Mai târziu, și împăratul Justinian este legat de acest loc, tradiția spunând că a primit aici vindecare și a ridicat o biserică mai mare.
Locul sfânt este cinstit și astăzi la Istanbul, vechiul Constantinopol. Actuala biserică este din secolul al XIX-lea, însă tradiția păstrează memoria vechiului izvor tămăduitor, venerat de secole de creștini. Pentru credincioși, Izvorul Tămăduirii nu vorbește doar despre o minune din trecut, ci despre credința că Maica Domnului rămâne izvor de nădejde, mângâiere și vindecare sufletească.
Sărbătoarea are și o puternică încărcătură simbolică în contextul pascal. Dacă Vinerea Mare amintește de suferința de la Cruce, vinerea din Săptămâna Luminată vorbește despre biruință, speranță și refacere. De aceea, în această zi se săvârșește Agheasma Mică, pe care mulți credincioși o duc apoi acasă și o folosesc la stropirea locuințelor, a grădinilor și a gospodăriilor.
Termenul „agheasmă” provine din grecescul „agiasmos”, care înseamnă „sfințire”. În tradiția ortodoxă, acest cuvânt desemnează atât slujba de sfințire a apei, cât și apa sfințită. Biserica Ortodoxă vorbește despre două tipuri de aghiasmă: Agheasma Mare, săvârșită la Bobotează, și Agheasma Mică, care se oficiază în mai multe momente din an, inclusiv la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
În România, există mai multe locuri de pelerinaj către care se îndreaptă, an de an, numeroși credincioși în această perioadă. Mănăstirea Ghighiu, renumită pentru hramul „Izvorul Tămăduirii”, este asociată și cu un izvor considerat de pelerini binecuvântat. La Mănăstirea Dervent, credincioșii ajung adesea și la izvorul aflat în apropierea așezământului, iar în județul Neamț, Mănăstirea Horăicioara rămâne unul dintre locurile căutate pentru reculegere, rugăciune și apropiere de această tradiție a izvorului tămăduitor.
Pentru mulți români, Izvorul Tămăduirii este una dintre cele mai iubite sărbători din Săptămâna Luminată. Nu doar pentru tradiția aghiasmei, ci și pentru mesajul ei profund: după suferință vine mângâierea, după încercare vine speranța, iar credința rămâne, pentru mulți, adevăratul izvor de vindecare.
Sursa: Ziar Harghita.
